Publicare volum poezii

de Cristian Radu
Adauga la favorite
199
vizualizari
0 lei
din 3,300 lei
Baia Mare,
Publicare volum poezii
Initiator proiect
2 proiecte

Cu ajutorul dvs. dorim publicarea unui volum de poezii. Lasam cele cateva "mostre" de mai jos pentru a va convinge daca merita sau nu a fi publicate. 

 

Dacă

 
De  vei  păstra  gândirea  clară 
Când  multi  din  jurul  tău  o  pierd,
 Dacă  încrederea  e o  comoară 
Ce-­o  prețuiești  ca pe­-un  întreg,
 De  te confrunți  cu  o  minciună, 
Dar  nu  vrei  nicidecum  să minți, 
Iar de intenția  ți­-e  bună, 
Si  n-­o  să negi  ce spui,  ce simți,
 Dacă  vei  chibzui  cu  modestie 
Si  vei  grăi  vorbe  curate, 
Te  vei  feri  de  frenezie, 
De  vei  uni  pe  dezbinate, 
De  vei  putea  să­-ți faci  din  visuri
O   cale  simpla  de  urmat, 
De  te vei  cufunda­-n  abisuri 
Și  te vei  înălța  curat, 
De  vei  putea  să iți  asculți  dreptatea
 Întoarsă  și  sucită  de  ceilalți 
Și  să pui  preț  pe  Libertatea 
Ce  ți­-a  fost  dată  de  Părinți, 
De  vei  putea  privi  la  |ce-­ai|  "născut"
Cum  se îndoaie  și  se strică,
Căci  lut  suntem,  totul  e lut,
Și  doar  iubirea  ne  ridică,
De  vei  păși  cu  regi  sau cerșetori 
Nici  arogant,  nici  umilit 
Și  de  vei  ști  că  doar în  oameni  zac comori
Iar gândul  tău  va   fi cel  chibzuit, 
Și  dacă  blând  vei  păstori  un  miel, 
Până  ce va   rămâne  fără  zile, 
Al  Tău  va   fi Pământul! 
Si  tot  ce zace­-n  el!
 
Iar la  sfarsit  renasti  ca Om,
                                      Copile!
 

Pentru artă

 
E-uşor să-ngenunchezi o foaie, la căpătâiul unei muze. E-uşor să creionezi o floare din pensulă, peniţă, buze. Nu e prea greu de înţeles magia unui fir de mare. Să reprezinţi chiar şi-un regres cu acuarele de candoare. Să simţi un chip, s-asculţi o frunză. Să mângâi sânii unui fulg. Să te-ncălzeşti în rece-amurg. Să sorbi o cană cu lumină, privind spre soare cum se-nclină. Să-asculţi un sunet ce răsare din lumea fără de hotare. Să înţelegi ce e iubirea mereu vizând re-revenirea. Să construieşti o piramidă. Să oglindeşti ce e-n oglindă. Să uiţi de tine, de tot nu. Să uiţi de tot, de tine nu. Să ”înrobeşti” suflete-ntregi. ”Ce-ai vrut să zici?”, lumea să-ntrebe. Tu orice adevăr să-l negi. Să scânteiezi în zile negre. Să mişti precum un lup în şoaptă. Să ai privirea cea mai moartă. Cam ce înseamnă de fapt artă?
 
 

Iubeşti. Iubesc.

 
Privesc, Zâmbesc. Nu contenesc să te-ndrăgesc. E prea firesc. Un dar. Tresar, apoi dispar. Apar bizar. Nu e-n zadar această floare. Tresari. Puţin, privirea o înclin. Zâmbeşti. Iubeşti. Nu conteneşti să mă priveşti. Roşeşti. Ridici petala. O săruţi. Ciufuţi suntem noi amândoi. Un pas în faţă. Doi înapoi. Suntem doar noi. Suntem doar noi doi amândoi. Revin. Mă-nclin şi îţi şoptesc: ”Aş da orice să te privesc când marea-ţi scaldă sânii fragezi.” Priveşti şi îmi şopteşti: ”Ce-mi dai de mă-mbăiez chiar astăzi?” ”Aş spune luna de pe cer, dar ştiu că nu aş fi sincer. Căci luna-i sus ca să te scalde în calde umbre de nopţi albe. De restul lumii să te-ascundă. Să fim doar noi fugind pe-o undă.” Păşeşti. Păşeşti. Din nou păşeşti. Priveşti. Privesc. Iar mă priveşti. Sătul de prea multe poveşti m-agăţ de trupul tău plăpând. Sorbindu-ţi buzele mă-nfrupt. Tresari. Dispari. Apari pe cer. Stingher, nedumerit, timid, de data asta nu şoptind, te rog a-mi coborî în braţe. Tu fugi departe, mai departe. Visez? Departe, mai departe. Analizez şi recreez. Visez? Apari din spate, paşi tăcuţi. Mă-ntorci pe tine! Suntem muţi. Îmi ridici mâna, o duci la piept. Asa este. E drept, ş-acum din nou mă cert că n-am avut din nou credinţă. E totuşi vorba de voinţă. Eu te privesc. Tu mă priveşti. Eu te iubesc. Tu mă iubeşti.
 

Te rog sa te autentifici pentru a putea posta comentariu

Nu sunt contributii facute